Numarul 13 - OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Auzim des spunându-se că numărul treisprezece este un număr care aduce ghinion şi mai ales că nu trebuie să fim niciodată treiprezece la masă, şi mulţi se întreabă ce-i de făcut, pentru că sunt tulburaţi de tot felul de poveşti despre acest subiect.

Pentru a înţelege de ce numărul treisprezece a fost considerat un număr malefic, trebuie să începem prin a ne opri un moment asupra numărului doisprezece. O zi se împarte în de două ori doisprezece ore, un an în doisprezece luni şi există cele doisprezece semne ale zodiacului. În Biblie, numărul doisprezece se găseşte de mai multe ori: Iacob avea doisprezece fii care au fondat cele doisprezece triburi ale lui Israel; aceste doisprezece triburi erau reprezentate prin doisprezece pietre preţioase care figurau pe pectoralul marelui Preot Aaron, fratele lui Moise. Ierusalimul celest descris de sfântul Ioan în Apocalipsă este aşezat pe doisprezece temelii de pietre preţioase şi zidurile sale au doisprezece porţi care sunt doisprezece perle.

Doisprezece este deci numărul a ceea ce este terminat, a ceea ce formează un tot, un întreg: o zi, un an, un popor, un oraş. Treisprezece este doisprezecele plus unu, şi acest unu care vine să se adauge este în afara ansamblului; el este ca un element străin, şi dacă nu este pur, dacă nu vibrează în armonie, tot ansamblul este ameninţat. Iată de ce numărul treisprezece este considerat ca un număr dificil care aduce încercări grele şi chiar moartea.

Acum, putem spune de asemenea că acel unu care se adaugă la doisprezece reprezintă un început al unui alt ciclu, sau a unui alt ansamblu. În Ştiinţa iniţiatică, moartea nu a fost considerată niciodată ca ceva definitiv, ci ca un început a unei vieţi noi. Numărul treisprezece nu este deci un număr malefic, dar el nu suportă impurităţile şi dizarmonia. Şi cum este foarte activ, dinamic, acest număr poate da peste cap creaturile care nu posedă calităţile feminine de bunătate, dragoste şi blândeţe pentru a compensa influenţa sa.

În planul fizic, numărul treisprezece este legat de cruce (1 + 3 = 4), deci suferinţelor. Crucea este dezvoltarea cubului în spaţiul cu două dimensiuni, şi cubul, schematic, reprezintă o închisoare.
Cu toate acestea, dacă numărul treisprezece acţionează nefavorabil asupra creaturilor, aceasta nu ţine de el, ci de maniera particulară în care fiecare creatură primeşte influenţa sa şi influenţele ce-l înconjură. Aceasta este valabil de asemenea pentru apă, aer, lumină, şi chiar pentru hrană: fiecare creatură le primeşte într-un fel particular, aceasta depinde de sănătatea sa, de structura sa, de dezvoltarea sa, de elevarea sa spirituală. Unii sunt stimulaţi, alţii se îmbolnăvesc, alţii se pun să reflecteze.

- fragment din Cartea Magiei Divine

Omraam Michael Aivanhov - Despre nutritie

Oamenii sunt instinctivi în ce priveşte mâncatul, ca şi animalele, şi nu au noţiunea de beneficiu spiritual ce poate deriva din a mânca într-un anumit mod;de fapt ei nu ştiu să mănânce.
Urmăriţi oamenii, veţi vedea cât de mecanic mănâncă, înghiţind fără să mestece şi lăsând tot felul de idei haotice şi sentimente să se amestece cu procesul de digestie, secreţie şi eliminare a toxinelor. Şi apoi se miră de ce se îmbolnăvesc. E din modul lor de a mânca. În familie, toţi sunt ocupaţi să citească, să privească la TV, să muncească până se aşează la masă şi atunci încep să pălăvrăgească, să se certe. O masă luată în asemenea condiţii te face să nu mai vrei altceva după aceea decât să dormi, eşti aşa de greu că nu mai ai entuziasm pentru nimic. Dacă mănânci cum ar trebui, te simţi în formă, lucid şi gata de lucru după masă.
“Cum ar trebui să se mănânce?”. Vă voi spune ce face un Iniţiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, începe prin a se reculege rămânând tăcut şi închinându-şi gândurile Creatorului (tăcerea la masă nu e caracteristică mănăstirilor). Iniţiaţii şi înţelepţii întotdeauna au mâncat în tăcere. El mai ştie că prima îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important moment al oricărei acţiuni este primul pas) pentru că ea semnalizează eliberarea forţelor care, odată eliberate, nu se opresc, ci continuă până la capăt : dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi armonios până la capăt.
Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de dragul digestiei lui, ci pentru că gura este un laborator spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte de a transmite părţile grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru planul fizic, un instrument foarte perfecţionat cu glande pe şi sub limba care captează particolele eterice, ceea ce explică de ce poţi fi complet refăcut şi bine dispus, când eşti slăbit de foame, de prima îmbucătură înainte ca ea să aibă timp să ajungă în stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să poată ajunge la stomac.
Să nu vă surprindă să auziţi că elemente eterice pot fi extrase din alimente. Fructul, de exemplu, este alcătuit din materie solidă, lichidă, gazoasă şi eterică; toţi suntem conştienţi de substanţa solidă şi lichidă, dar puţini sunt conştienţi de aroma subtilă care aparţine zonei aerului. Nimeni nu acordă nici cea mai mică atenţie părţii eterice,care are de a face cu culoarea şi mai ales cu viaţa fructului şi care este cea mai importantă parte din toate, pentru că această parte eterică ne hrăneşte corpurile mai subtile.
Deoarece, pe lângă corpul său fizic, omul are şi altele, mai subtile (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale ) el mai bine s-ar întreba cum să le hrănească, decât să le lase să flămânzească.
Omul ştie cu aproximaţie ce să dea corpului său fizic (zic aproximativ pentru că majoritatea mănâncă carne, care e dăunătoare atât fizic cât şi psihic),dar nu are idee ce să dea corpului eteric (vital), astral (emoţional), mental ,să nu mai vorbim de cele superioare.
După cum v-am spus e de ajutor pentru corpul fizic să masticăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să adăugăm ceva în plus: respiraţia. La fel cum o briză animă flacăra (suflaţi pe o scânteie pentru a aprinde focul) astfel, respirând profund în timpul mesei ajută la combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme de combustie, singura diferenţă fiind în gradul de căldură şi puritatea substanţei. Dacă încetaţi să mâncaţi din când în când şi răsuflaţi profund, arderea ce are loc permite corpului eteric să extragă particolele subtile din mâncarea de care aveţi nevoie şi, cum corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi sensibilităţii, e spre avantajul dvs. să aveţi grijă să fie alimentat. Corpul astral este hrănit cu o substanţă chiar mai subtilă decât particolele eterice; emoţii şi sentimente. Dacă vă concentraţi asupra mâncării ce o mâncaţi cu dragoste, corpul vostru astral vă extrage din ea părţile preţioase de care are nevoie şi ca rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea “vă veţi simţi fericiţi şi împăcaţi, doar cu o dorinţă - să trăiţi în armonie cu natura.”Acest sentiment nu prea mai există azi, pentru că oamenii nu mai au acea atitudine protectoare de a fi atenţi şi plini de dragoste cu obiectele, copacii, munţii, stelele etc. sunt prea ocupaţi de ei înşişi şi se simt ameninţaţi chiar şi când sunt în siguranţă acasă sau dorm. De fapt ei nu sunt ameninţaţi, sentimentul de a fi abandonat de Mama Natură vine din faptul că nu şi-au hrănit corpul astral! Când acesta e corespunzător hrănit, aveţi un sentiment minunat de bunăstare care te face să fii generos şi tolerant în viaţă şi dacă ai probleme importante de rezolvat, procedezi cu tact şi înţelegere, ştii cum să faci concesii.
Pentru a alimenta corpul mental, Iniţiatul se concentrează cu ochii închişi asupra mâncării; cum mâncarea este pentru el o manifestare a lui Dumnezeu, el încearcă să-i vadă toate aspectele,de unde vine, ce conţine, ce calităţi are, ce entităţi au îngrijit-o, pentru că există fiinţe invizibile care au grijă de plante şi copaci. Mintea îi e preocupată de aceste lucruri în timp ce el extrage elemente din mâncare, care sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe care nu o avea la început,el vede toate lucrurile mai clar şi e gata să facă cea mai exactă muncă mentală. Majoritatea oamenilor îşi imaginează că prin lectură, studiu şi meditaţie îşi dezvoltă capacităţile intelectuale....nu, deşi studiul şi meditaţia sunt cu siguranţă indispensabile, ele singure nu sunt suficiente. Corpul mental trebuie să fie hrănit cu anumite elemente în timpul meselor,ca să fie puternic şi rezistent pentru a face eforturi prelungite. Trebuie să înţelegeţi că corpul astral e cel care susţine emoţiile iar corpul mental vă susţine mintea, gândirea; aceste două corpuri trebuie să fie hrănite corespunzător înainte de a vă aştepta să fiţi egali în faţa sarcinii de a vă trăi viaţa.
Pe lângă corpurile eteric, astral, mental, omul are şi alte corpuri alcătuite dintr-o substanţă şi mai spirituală, corpurile: cauzal, buddhic şi atmic sau centrele raţiunii, sufletului şi a spiritului, care trebuie să fie şi ele hrănite. Hrana lor e sentimentul de gratitudine faţă de Dumnezeu.Gratitudinea care, de asemenea, e pe cale de dispariţie din existenţa umană, e cea care deschide uşile spirituale spre toate binecuvântările. Totul devine clar, vedeţi, simţiţi, trăiţi!Gratitudinea transformă materia grosieră în lumină şi veselie.Învăţaţi să fiţi recunoscători.
Când vă hrăniţi cele trei corpuri superioare, particolele subtile desprinse sunt distribuite în creier, la plexul solar şi toate celelalte organe. Vă daţi seama că aveţi şi alte necesităţi superioare, că lucruri de o natură infinit superioară există pentru voi, iar aceasta vă deschide poarta spre posibilităţi mai mari. Când aţi terminat de mâncat, nu trebuie să vă întoarceţi la dispute sau muncă, nici să vă întindeţi. Rămânând liniştit un moment şi respirând profund, energiile ce le-aţi acumulat vor fi distribuite în tot sistemul şi atunci veţi fi gata să efectuaţi orice muncă. Nu uitaţi, începutul este cel mai important moment în toată activitatea.