29 august 2008

CAN...

Aceasta poveste este despre un barbat care a participat la faimosul concurs “Ironman” – omul de fier, impreuna cu fiul sau care s-a nascut cu o paralizie cerebrala.
Barbatul nu a considerat boala fiului sau o piedica si impreuna cu el s-a antrenat din greu ani de zile, pana ce a venit momentul real al concursului. In varsta de 60 de ani, TATAL si FIUL s-au inscris la “Ironman”
Aceasta competitie este consacrata in primul rand pentru a te invinge pe tine. Nu e vorba de recunoasterile si premiile ce sunt oferite, ci de MARELE PREMIU PE CARE-L OFERI TIE INSUTI. Este pentru oameni puternici, oameni care vor sa castige mai mult prin vointa si totala determinare decat prin altceva.
A finaliza “Ironman” adeseori este ceva supraomenesc.

Probele se impart in trei categorii succesive:

1. Sa innoti in mare sau intr-un lac pe o distanta de aproximativ 4 km, in frigul diminetii
2. Dupa innot te urci pe bicicleta si sa pedalezi 180 de km fara oprire, pe munte in sus si in jos
3. Dupa asta urmeaza maratonul de 42,5 km, care din punct de vedere fizic dar si psihic si sufeltesc este o proba extraordinar de dificila si extenuanta.

Recordmanii mondiali finalizeaza concursul in medie in 8 ore si 15 minute. Un mexican anul trecut si-a finalizat primul sau “Ironman” in 12 ore si 8 minute.
Barbatul nostru din australia, eroul principal al acestei povesti a reusit impreuna cu fiul sau paralizat in 17 ore.
In perioada competitiei drumurile si autostrazile raman deschise de catre oficialitatile locale, viata se deruleaza mai departe, insa stiind cine sunt concurentii, totusi au fost blocate toate zonele unde se desfasura competitia, pana noaptea tarziu, cand a ajuns si ultimul concurent.
Ceea ce este impresionant in acest om , si de fapt in toti cei care i-au parte la astfel de competii, este ca dovedeste o mult mai mare putere mentala si sufleteasca decat fizica. A reusit sa incheie concursul impreuna cu fiul sau, ceea ce este extraordinar de motivant si exemplar ca fiinta care si-a implinit un MARE TEL!
Merita sa vezi acest video si pentru ca exemplul lor este o imbinare uluitoare intre curaj, aspiratie, incredere, autodepasire si IUBIRE.

Titlul filmului este “CAN” (pot, sunt capabil).
Ma simt atat de mic :(( parca traiesc degeaba

3 comentarii:

pacatoasa spunea...

n-am putut sa privesc pana la final.
nu-mi place sa simt neputinta de a ajuta
nu-mi place sa vad durere
nu-mi place sa ma emotionez la astfel de lucruri
nu,nu esti mic,nu traiesti degeaba,nu trebuie sa fii nenorocit ca sa fii puternic

pacatoasa spunea...

si mai raspunde si tu la comenturi sa n-am senzatia k vorbesc aici singura

Radu spunea...

filmul vb despre autodepasire, ce face tatal pt fiul sau este supra omenesc, filmul in ochii mei nu transmite durere nenorocire ci dimpotriva iubire, devotament, curaj, tel.