Cand avea 12 ani...i-a povestit

A fost odata, demult, un satuc ciudat. Era un loc minunat sa-ti duci viata, cu o singura exceptie. Satucul nu avea apa decat daca ploua. Ca sa rezolve problema o data pentru totdeauna, batranii satului s-au hotarat sa faca o licitatie pentru a incheia un contract cu cineva care sa le aduca apa zilnic. Doua persoane s-au oferit sa-si asume sarcina, iar batranii au dat contractul amandurora. S-au gandit ca o mica competitie va mentine preturile scazute si vor asigura furnizarea regulata a apei.
Ed, prima persoana care a preluat contractul, a dat fuga repede, a cumparat doua galeti galvanizate si a inceput sa faca curse da la si inspre lacul care se afla la departare de 2,5 km. A inceput rapid sa faca bani, trudind din zi pana-n noapte, carand apa de la lac in cele doua galeti si rasturnandu-le in rezervorul mare de ciment care se construise in sat. In fiecare dimineata trebuia sa se scoale inaintea celorlalti ca sa se asigure ca era destula apa pentru sateni, la orice ora ar fi avut nevoie. Muncea din greu, dar era fericit ca face bani si ca detinea unul din cele doua contracte exclusive din afacere.

Bill, cel de-al doilea contractant, s-a facut nevazut o vreme. N-a stiut nimeni nimic de el luni intregi, ceea ce l-a facut fericit pe Ed, caci nu avea nici un fel de concurenta. Ed era singurul care facea bani.
In loc sa-si cumpere doua galeti cu care sa se ia la intrecere cu Ed, Bill si-a facut un plan de afaceri, a infiintat o corporatie, a gasit patru investitori, a angajat un presedinte care sa-i faca munca si s-a intors in sat, sase luni mai tarziu, cu o echipa de constructori. In mai putin de un an, echipa sa construise o retea uriasa de conducte de inox care legau satul de lac.

La marea ceremonie de inaugurare, Bill a anuntat ca apa lui e mai curata decat a lui Ed, Bill stia ca existasera reclamatii la adresa impuritatilor din apa adusa de Ed. Bill a mai anuntat ca poate furniza apa satului 24 de ore neintrerupt, 7 zile pe saptamana. Ed putea aduce apa numai in zilele saptamanii… el nu lucra si in week-end. Apoi Bill a anuntat ca va solicita cu 75% mai putin decat Ed pentru o apa de mai buna calitate si dintr-o sursa mult mai sigura. Satul s-a bucurat imens si a dat fuga imediat la robinetul de la capatul conductei lui Bill.

Ca sa poata tine piept concurentei, Ed a scazut pretul cu 75%, a cumparat mai multe galeti, le-a pus capace si a inceput sa care cate patru galeti la fiecare drum. Ca sa poata oferii servicii mai bune, si-a
angajat cei doi fii sa-l ajute in schimbul de noapte si in week-end. Cand celor doi baieti le-a venit vremea sa plece la colegiu, el le-a spus:
- Sa va intoarceti repede, caci intr-o zi , afacerea asta va fi a voastra.
Din anumite motive, cei doi nu s-au mai intors in sat dupa ce au terminat colegiul. Acum Ed avea angajati si probleme cu sindicatul, care-i cerea salarii mai mari, beneficii mai mari si voia ca sindicalistii sa nu care decat o galeata la un drum.

Pe de alta parte, Bill intelesese ca daca acest sat avea nevoie de apa, existau si alte sate in aceeasi situatie. A refacut planul de afaceri si a pornit sa-si vanda sistemul de furnizare a apei cu viteza, volumul, pretul scazut si apa lui curata, satelor din intrega lume. Scoate doar un ban pe galeata de apa livrata, dar livreaza zilnic miliarde de galeti cu apa. Indiferent daca el munceste sau nu, miliarde de oameni consuma miliarde de galeti de apa, si toti banii obtinuti astfel curg in contul lui din banca.

Bill a trait fericit pana la adanci batraneti, iar Ed a continuat sa munceasca din greu toata viata si sa aiba probleme financiare. Sfarsit.