Iubirea este viata insasi. Aceasta sintagma, exprimata sub diferite forme, a fost relevata din vremuri stravechi de mari filozofi, aparuta in diferite scrieri stravechi, carti sacre, invataturi ezoterice sau pur si simplu in muzica, arta, poezie. Cum e cu iubirea ( viata ),defapt? Iti pui intrebari, incerci sa intelegi..si iti dai seama cat de multe nu intelegi defapt. Nu e o conexiune zi de zi cu sentimentul,nu il traiesti. O fi iubirea conditionata? De ce oamenii avem acest sens extraordinar al iubiri, totusi nu il obtinem? Nici la nivel personal, apoi nici la nivel al existentei umane. Desi, la un momentdat, cu totii am experimentat acest sentiment al iubirii neconditionate, poate chiar fara sa ne dam seama. Poate s-a exprimat privind la stele, sau pe o bucata de hartie, sau cu chitara in mana, sau in ochii unei persoane, sau animal, doar asa..intuitiv,aceasta iubire s-a exprimat; sau am simtit nevoia ca aceasta iubire neconditionata sa iasa la iveala [ Marele Eu si Marea Iubire ]. Pe urma, ca un regres, intervine acea stare, acel tipar conditionat, in care picam din nou [ Micul Eu si Mica Iubire].Marele Eu care experimenteaza Marea Iubire. Fac acest lucru fara nici un efort, intuitiv, fara sa ma gandesc la acest lucru. Experimentez Marea Iubire cand ma uit la cerul senin, sau la un rasarit de soare, sau o persoana frumoasa. Si Marea Iubire nu vrea nimic. Nu te uiti la cerul senin pentru ca vrei ceva de la el fiindca cerul ti-a oferit deja tot ce are de oferit. Nu te uiti la un bebelus dragut pentru ca vrei ceva de la el ci il iubesti intuitiv, sau ti o floare in mana si o indragesti pentru ca ti-a oferit absolut tot ce o floare iti poate oferi. O mirosi si in acel moment iubesti floarea,natura,viata.Aceasta Mare Iubire nu iti cere nimic in schimb. E o acceptare, constientizare.
Mica Iubure vine din Micul Eu. Acest Eu este cel care are nevoie,vrea ceva in schimb. Eu care isi imagineaza ca, daca nu primeste acel lucru in schimb nu poate iubi inapoi. Astfel Mica Iubire este o demonstratie a nevoi, confundam iubirea cu nevoia, si creem relatii bazate pe nevoi. Avem un mod civilizat de a face acest lucru,te poti uita la cineva si iti poti spune : da,asta este ceea ce vreau,...si asta sunt dispus sa iti ofer. Acest proces seamana cu o conventie intre 2 state,un negot. Aceasta conventie, acest negot il numim iubire.
5 comentarii:
Cu alte cuvinte, Te iubesc pentru ca existi si atat! nu vreau nimic de la tine, nu am nimic sa-ti ofer. Intr-adevar o inspiratie Giule. Multumesc! mi-ai amintit de cat de frumoasa este viata.
Ai citit degeaba ca n-ai inteles nimic.
anonim,
sper sa te loghezi,ca asa am impresia ca vorbesc cu peretele sau cu ceva stafie.
nu am citit nimic,e un interviu care m-a inspirat sa fac postu.
poate ne explici tu cum sta treaba,din punctul tau de vedere.
scuze,
era un raspuns la commentul de dinainte
postu e ok.
Interesant punct de vedere... plin de adevar. Si eu cred ca iubirea este ceva mai presus de nevoile noastre, ceva care nu poti controla. Cand iubesti, iubesti pur si simplu... iubesti cerul senin, iubesti natura, sau iubesti o persoana, fara sa astepti sa primesti nimic in schimb. Iubesti pentru ca asa simti... si ce e mai placut, e ca nu te poti opune!
Trimiteți un comentariu