29 octombrie 2009

Parabola Incaperii albe

Imagineaza-ti ca esti intr-o camera alba, cu pereti albi, podea alba si tavan alb si care nu are colturi. Imagineaza-ti ca esti suspendat in acest spatiu de catre niste forte invizibile. Atarni acolo in aer. Nu poti sa atingi nimic, nu poti sa auzi nimic si tot ceea ce vezi este culoare alba. Cat timp crezi tu ca poti sa "existi" in cadrul proprie tale experiente?

Nu foarte mult. As putea exista acolo, dar nu as sti nimic despre mine insumi. In curand, mi-as iesi din minti.


De fapt, fix asta ai face. Literalmente, ti-ai parasi mintea. Mintea este acea parte din tine careia i s-a desemnat sarcina de a da un inteles tuturor datelor pe care le primeste - iar daca nu primeste nici un fel de date, mintea ta nu are nimic de facut.
In momentul in care iti iesi din minti, incetezi de a exista in propria ta experienta. Adica, incetezi de a sti ceva anumit despre tine.
Esti mare? Esti mic? Nu poti sti, deoarece nu exista nimic in afara ta cu care sa te compari.
Esti bun? Esti rau? Nu poti sti. Inca mai esti aici? Nu poti sti, deoarece acolo, nu exista nimic.
In cadrul experientei tale nu poti cunoaste nimic despre tine insuti. O poti conceptualiza cum vrei, dar nu o poti trai ca experienta.
Apoi, se intampla ceva care modifica totul. Apare un punct mic pe perete. Este ca si cand ar fi venit cineva cu un stilou si ar fi facut un mic punctulet de cerneala. Nimeni nu stie cum a ajuns acolo. Dar nu conteaza, deoarece punctul te-a salvat.
Acum exista si altceva. Existi Tu si exista Punctul de pe Perete. Dintr-o data tu poti sa iei din nou decizii si poti trai din nou experiente. Punctul este acolo. Aceasta inseamna ca tu trebuie sa fii aici. Punctul este mai mic decat tine. Deci, tu esti mai mare decat el. Incepi din nou sa te definesti pe tine insuti - in relatie cu punctul de pe perete.
Relatia ta cu punctul devine sacra, deoarece ti-a dat inapoi un sens al Sinelui tau.
Acum, in camera apare o pisicuta. Nu stii cine face treaba asta, cine face ca toate astea sa se intample, dar esti recunoscator, deoarece acum poti lua niste decizii. Pisicuta arata moale si pufuoasa. Dar tu pari a fi destept. Ea este mai rapida. Tu esti puternic.
In camera incep sa apara mai multe lucruri, iar tu incerci sa iti extinzi modul de ati defini Sinele. Apoi, iti dai seama. Te poti cunoaste pe tine insuti, numai in prezenta a altceva. Acest altceva a ceea ce tu nu esti. Astfel : in absenta a ceea ce Tu Nu Esti, ceea ce Tu Esti ... nu este.
Ti-am amintit un adevar enorm si juri sa nu-l uiti niciodata. Intampini cu bratele deschise orice persoana, loc sau lucru care apar in viata ta. Nu respingi pe nimeni, deoarece acum vezi ca totul in viata ta apare ca o binecuvantare, oferindu-ti o oportunitate mai mare de a defini Cine Esti si de a te cunoaste pe tine insuti ca atare.

2 comentarii:

Sasha spunea...

...o experienta similara se poate obtine intr-un samadhi tank - precum cel existent la Casa Satya, in Bucuresti.
Cand am iesit de acolo - acum vreun an, cand am incercat experienta asta pentru prima oara... ei bine... mi-a luat niste ore bune sa "ma intorc" pe Pamant... dar m-am intors, inapoi in minte, din pacate...

Mad io spunea...

Cu alte cuvinte D-zeu e cam habarnist cand vine vorba de forma. Nici constiinta nu stie de unde a aparut energia (a se intelege unde, atomi) care este forma, universul, limita.

Nemanifestul se foloseste de aceasta unealta, de limite pentru a crea "opere de arta" pentru a exista, a se cunoaste. Precum un Eminescu care foloseste cuvintele care exista (acestea sint uneltele lui) pt a creea forme de arta.

Deci nu conteaza de unde provine forma (energia) ca doar nici D-zeu nu stie si fara ea nu exista pt ca lipseste reperul.
Deci manifestul si manifestul au existat dintotdeauna. No, incearca sa intelegi cu mintea aceste lucuri si vezi ce se intimpla =)).

Frumos articol.
thanks.


Rezonez cu cele din articol.