Cand avea 12 ani...part II

A - angajat
L - liber profesionist
P - patron
I - investitor

"- Fiule,dute la scoala,gaseste-ti un loc de munca sigur" A- angajat - bine platit, sau profesionist L- liber profesionist - bine platit, ca de exemplu, medic, avocat sau contabil.Cam asta auzim de la parinti si asta suntem invatati.Asta a mers foarte bine in Era Industrializarii.Acum ne aflam in zorii Erei Informationale, era ce ne ofera infinit mai multe ocazii decat oricare era in privinta recompensei financiare.Din nefericire, scolile noastre au ramas inca in Epoca Industriala si pregatesc studentii doar pentru partea stanga a Cadranului.
"- Fiule,dute la scoala, termina o facultate, dezvolta o afacere si ai grija sa devii investitor".Asta suna mult mai bine in ziua de azi.
Povestea (din postarea anterioara) explica diferenta dintre partea stanga a cadranului banilor si partea dreapta a cadranului.Fiecare dintre noi se plaseaza cel putin intr-unul din cele patru cadrane. Cadranul in care ne aflam e dat de locul din care ne vin banii.
Cum poti ajunge din partea stanga in partea dreapta?
Nu este o cale usoara ,dar premiul de la capatul calatoriei e pe masura calatoriei. Este o calatorie spre libertatea financiara.
Robert Kiosaky in Cadranul Banilor,de unde m-am inspirat pentru postul meu, imparte cartea in 3 parti :
Prima parte a cartii cuprinde diferentele esentiale dintre oamenii din cele patru cadrane. Relateaza despre motivul pentru care unii se invartesc in anumite cadrane si se inpotmolesc acolo fara sa-si dea seama de asta.
Partea a doua a cartii este despre schimbarea personala. Vorbeste mai mult despre "cine" trebuie sa fii, decat despre ce trebuie sa faci.
Partea a treia defineste cei sapte pasi pe care trebuie sa-i faci pe drumul catre partea dreapta a Cadranului.
So,cum ajungem din stanga in dreapta? Autorul vorbeste despre 3 tipuri de sisteme de afaceri. In drumul spre cadranul "P" trebuie gasiti parteneri si dezvoltat un sistem.
Sistemul il poti dezvolta tu,sau poti cumpara un sistem.Sistemul nu e altceva decat un pod care te ajuta sa treci in siguranta din partea stanga in dreapta cadranului, un pod spre libertate financiara.
1. Corporatiile traditionale de tip C – in care iti dezvolti propriul tau sistem
2. Concesiunea (franciza) – in care cumperi un sistem deja existent si functionabil
3. Marketing-ul in retea – in care cumperi si devii parte integranta a unui sistem deja existent si functionabil.
Cum inveti sa devii "P".
In primul rand trebuie sa ai un mentor,o persoana care a facut deja ce vrei tu sa faci si are succes.Poate sa iti arate calea,fara sa mai dai cu capul de probleme.La franciza cumperi deja un sistem probat care functioneaza.Nu trebuie sa te ocupi sa formezi un sistem ci mai degraba sa formezi oamenii cu care lucrezi.Investitorii profesionisti inclina sa investeasca in sisteme deja verificate si studiaza persoana care le face sa mearga.Un impediment poate fi costul unui drept de franciza.Marketingul in retea sau sistem de distributie directa, seamana cu cumpararea unei concesiuni personale, cu sume intre 500$ - 1000$.Avantajul este investitia initiala mica.Oamenii pot face cumparaturi in interiorul sistemului existent si demara imediat propria lor afacere.Un alt avantaj,aceste organizatii sunt complet automatizate, iar durerile de cap date de documente, procesarea comenzilor, distributie, contabilitate, si altele sunt aproape in totalitate rezolvate de sistemele de software ale marketingului in retea.
Trecerea dintr-un cadran stang intr-unul din dreapta nu inseamna atat ce faci, cat ce trebuie sa devii.
UN SISTEM ESTE O PUNTE CATRE LIBERTATE.
Va recomand "Tata bogat, Tata sarac" si "Cadranul Banilor" Robert Kiosaky iti pot da o alta viziune asupra educatiei financiare,te poate ajuta in cazul in care crezi ca poti mai mult si vrei mai mult.

Cand avea 12 ani...i-a povestit

A fost odata, demult, un satuc ciudat. Era un loc minunat sa-ti duci viata, cu o singura exceptie. Satucul nu avea apa decat daca ploua. Ca sa rezolve problema o data pentru totdeauna, batranii satului s-au hotarat sa faca o licitatie pentru a incheia un contract cu cineva care sa le aduca apa zilnic. Doua persoane s-au oferit sa-si asume sarcina, iar batranii au dat contractul amandurora. S-au gandit ca o mica competitie va mentine preturile scazute si vor asigura furnizarea regulata a apei.
Ed, prima persoana care a preluat contractul, a dat fuga repede, a cumparat doua galeti galvanizate si a inceput sa faca curse da la si inspre lacul care se afla la departare de 2,5 km. A inceput rapid sa faca bani, trudind din zi pana-n noapte, carand apa de la lac in cele doua galeti si rasturnandu-le in rezervorul mare de ciment care se construise in sat. In fiecare dimineata trebuia sa se scoale inaintea celorlalti ca sa se asigure ca era destula apa pentru sateni, la orice ora ar fi avut nevoie. Muncea din greu, dar era fericit ca face bani si ca detinea unul din cele doua contracte exclusive din afacere.

Bill, cel de-al doilea contractant, s-a facut nevazut o vreme. N-a stiut nimeni nimic de el luni intregi, ceea ce l-a facut fericit pe Ed, caci nu avea nici un fel de concurenta. Ed era singurul care facea bani.
In loc sa-si cumpere doua galeti cu care sa se ia la intrecere cu Ed, Bill si-a facut un plan de afaceri, a infiintat o corporatie, a gasit patru investitori, a angajat un presedinte care sa-i faca munca si s-a intors in sat, sase luni mai tarziu, cu o echipa de constructori. In mai putin de un an, echipa sa construise o retea uriasa de conducte de inox care legau satul de lac.

La marea ceremonie de inaugurare, Bill a anuntat ca apa lui e mai curata decat a lui Ed, Bill stia ca existasera reclamatii la adresa impuritatilor din apa adusa de Ed. Bill a mai anuntat ca poate furniza apa satului 24 de ore neintrerupt, 7 zile pe saptamana. Ed putea aduce apa numai in zilele saptamanii… el nu lucra si in week-end. Apoi Bill a anuntat ca va solicita cu 75% mai putin decat Ed pentru o apa de mai buna calitate si dintr-o sursa mult mai sigura. Satul s-a bucurat imens si a dat fuga imediat la robinetul de la capatul conductei lui Bill.

Ca sa poata tine piept concurentei, Ed a scazut pretul cu 75%, a cumparat mai multe galeti, le-a pus capace si a inceput sa care cate patru galeti la fiecare drum. Ca sa poata oferii servicii mai bune, si-a
angajat cei doi fii sa-l ajute in schimbul de noapte si in week-end. Cand celor doi baieti le-a venit vremea sa plece la colegiu, el le-a spus:
- Sa va intoarceti repede, caci intr-o zi , afacerea asta va fi a voastra.
Din anumite motive, cei doi nu s-au mai intors in sat dupa ce au terminat colegiul. Acum Ed avea angajati si probleme cu sindicatul, care-i cerea salarii mai mari, beneficii mai mari si voia ca sindicalistii sa nu care decat o galeata la un drum.

Pe de alta parte, Bill intelesese ca daca acest sat avea nevoie de apa, existau si alte sate in aceeasi situatie. A refacut planul de afaceri si a pornit sa-si vanda sistemul de furnizare a apei cu viteza, volumul, pretul scazut si apa lui curata, satelor din intrega lume. Scoate doar un ban pe galeata de apa livrata, dar livreaza zilnic miliarde de galeti cu apa. Indiferent daca el munceste sau nu, miliarde de oameni consuma miliarde de galeti de apa, si toti banii obtinuti astfel curg in contul lui din banca.

Bill a trait fericit pana la adanci batraneti, iar Ed a continuat sa munceasca din greu toata viata si sa aiba probleme financiare. Sfarsit.