Ingrediente :
Dezvoltare personala si spirituala, carti, filme, stiinta, adaugam o lg de motivatie si inspiratie, cateva ganduri si un pumn de sanatate. Pofta buna!
The Pale Blue Dot, sau palidul punct albastru este o fotografie a Pamantului realizata in 1990 de pe nava spatiala Voyager 1, lansata in spatiu pe 5 septembrie 1977 si care a ajuns la marginea sistemului solar dupa 12 ani, pe 14 februarie 1990, la o distanta de aprox 6 miliarde de km fata de planeta noastra.
La cererea lui Carl Sagan ( mai nou recunoscut de toata lumea din documentarul Zeitgeist ), unul dintre cei mai cunoscuti astronomi si astrofizicieni americani, fondator a programului de cautare al inteligentei in Univers (SETI - Search for Extra-Terrestrial Intelligence ), NASA comanda ca nava Voyager 1, indeplinindu-si misiunea, sa faca poze cu toate planetele Sistemului Solar.
De la o asemenea distanta, punctuletul albastru se pare sa nu aiba nicio insemnatate. Dar pentru noi are. Acel punctulet albastru e casa noastra, acel punctulet albastru suntem noi. In 1994 Carl Sagan scoate si o carte cu acelasi nume.
Un cerc extraordinar la baza căruia stă “cea mai frumoasă teoremă matematică a lumii”, a apărut într-un câmp de lângă o moară de vânt în Wiltshire, Anglia.
Acest cerc complex, cu diamentru de aproximativ 100 metri, a apărut la est de Wilton Windmill lângă Marlborough într-un lan de seminţe de rapiţă.
A apărut sâmbătă la doar 25 mile de un alt cerc din lan, care a apărut în urmă cu două săptămâni lângă fortăreaţa Iron Age din Old Sarum.
Lucy Pringle, un renumit cercetător în cercurile din lanuri, denumite crop circles, a fost uimit de ceea ce pare să fie un cod ascuns în forma cercului pe bază de numere complexe.
Ea spune: “Cred că conţine coduri binare, un sistem de numeraţie, sau un sistem de numeraţie cu baza 2 care reprezintă valori numerice cu ajutorul a două simboluri, 0 şi 1.”
“Lucrănd de la centru spre margini, oamenii sugerează că are legătură cu teorema lui Leonhard Euler, e ^ (i) Pi +1 = 0, care este considerată una din cele mai frumoase teoreme în matematică.”
Ea a adăugat că ar putea conţine chiar şi o melodie ascunsă.
“Dea lungul timpului, cercurile din lanuri au fost asociate cu scările diatonice ( clapele albe la pian ).”
“Frecvenţele acestor scări diatonice sunt codate în fiecare segment al cercului şi pot fi redate la pian.”
“Acest cerc are o formă unică incorporând atât muzica cât şi matematica şi este la fel de important ca faimosul eveniment “Pi” de la Burbury Castle din 2008.
Speculaţia cum că cercul reprezintă teorema complexă a lui Leonhard Euler. e ^ (i) Pi +1 = 0
Un alt expert în descifrarea cercurilor din lanuri spune că fiecare poate să deseneze propriile concluzii din cercuri, adăugând : “Legătura dintre matematică şi cercuri este că avem de a face cu ceva care nu e tocmai o ştiinţă exactă, astfel că o persoană poate decodifica cercul ca având scări diatonice, altul poate găsi semnificaţie în coduri binare sau cicluri astrologice.”
“Sculptat” într-un câmp de orz, cercul de la castelul Barbury a fost o reprezentare în imagini a primelor zece cifre din Pi, unul dintre simbolurile fundamentale în matematică. Imaginea a fost un exemplu a ceea ce este cunoscut ca un fractal, sau model geometric.
Faimosul cerc de la castelul Burbury. Astrofizicianul Mike Reed a realizat că reprezintă primele 10 cifre din PI (3.141592654) sursa : dailymail.co.uk
De foarte multe ori dealungul istoriei am fost sfatuiti de catre marii maestrii spirituali sa cautam adevarul in interiorul nostru. Cautarea trebuie sa porneasca din interior catre exterior ... si nu sa cautam in afara planetei sau mai mult, in afara sistemului solar sau a galaxiei adevarul in ceea ce ne priveste originile.
Un mare paradox in ceea ce priveste explorarea il reprezinta directia cercetarilor. Nu am gasit inca toate vietatile ce populeaza marile, oceanele si uscatul, dar ne intereseaza ce se afla pe alta planeta. Oare daca ajungem pe alta planeta, ca sa descoperim ce se afla acolo ce o sa faca marii cercetatori? O sa caute o modalitate sa plece intr-o alta galaxie pentru a putea gasi o explicatie asupra celor gasite pe noua planeta ... ?
Totusi, sunt nenumarate cercetari care vizeaza structura primara a materiei, si anume atomii. Mult a trecut pana sa se descopere o clasificare a acestora, si mai apoi un nomenclator. Atomul este format din nucleu si din electroni, particule ce orbiteaza in jurul nucleului cu viteza de 2000km/s. Ce este interesant, este ca unitatea fundamentala a materiei este compusa din 0.00001% materie, restul de 99.99999% este spatiu. Daca am putea aduce atomul la dimensiunile unei mingi de fotbal, nucleul acestuia ar fi cat un graunte de nisip. Asta inseamna ca orice punct material este constituit din 99.99999% spatiu.
Odata stabilite bazele, cercetarile au avansat catre structura nucleului, si catre descoperirea elementelor subatomice. Dar, de la un punct fizica nu le mai putea da respunsuri palpabile, explicabile prin formule si teorii deja consacrate si prin aceasta se lasa loc catre interpretari, presupuneri, aberatii, etc. Asa a luat nastere fizica cuantica.
Abordand nucleul atomului, acesta este format din protoni, elemente cu sarcina pozitiva +1, si neutroni, elemente lipsite de sarcina. Analizandu-l, cercetatorilor li se parea imposibil ca protonii sa poata ramane inghesuiti in interiorul nucleului. Logic ar fi ca acestia sa se respinga si sa se imprastie. Logic ar fi sa se fi facut publica aceasta chestiune. Dar atunci nu si-ar fi tradat ei titlurile de doctori sau mai stiu eu ce alte denumiri impopotonate cu tot felul de prescurtari? Ghici ce au facut in acest caz? Au inventat o forta care sa tina strans protonii in interiorul nucleului. Evident ca e nevoie de o forta imensa pentru a satisface cerintele, drept pentru care au numit-o “Forta nucleara TARE” :)
Aici intervine personajul Nassim Haramein, un geniu al fizicii si matematicii nascut in 1962 in Geneva, Elvetia, de multi considerat ca fiind noul Einstein, precum si un vesnic contestatar al multor teorii consacrate deja in fizica cuantica.
Inca din 2002 Nassim a anuntat o teorie conform careia in interiorul nucleului fiecarui atom se afla cate o gaura neagra in miniatura. Evident ca s-au facut multe glume pe seama lui si a cercetarilor deoarece Nassim nu are doctorat in fizica si de foarte multi a fost considerat un nebun cu mult tupeu. Explicatia acestuia e foarte simpla:”Cum as putea sa obtin doctoratul in fizica cuantica din moment ce nu sunt deacord cu marea majoritate a principiilor :)” Ei bine, dupa 7 ani de cercetari si munca asiduua alaturi de Docturul in fizica nucleara Elizabeth Rauscher si de Doctorul in microbiologie si neurologie Michael T. Hydson, Nassim a enuntat teza “The Schvarzchil Proton” – Protonul Schvarzchild prin care acesta demonstreaza fizic si matematic existenta unei gauri negre in interiorul nucleului fiecarui atom. In acest caz protonii nu mai sunt tinuti strans in interiorul nucleului de enigmatica “Forta Nucleara Tare”, ci acestia sunt atrasi unul catre celalalt de gravitatia exercitata de catre mini-gaura neagra.
In august 2009, teoria a fost prezentata in cadrul simpozionului CASY 09 (9th International Conference CASYS'09 on Computing Anticipatory Systems ) sustinut in cadrul Universitatii din Liege, Belgia, unde a primit premiul pentru: “Cea mai buna lucrare in domeniul Fizicii, Mecanicii Cuantice, Relativitatii, Teoriei Campului si Gravitatiei”! http://theresonanceproject.org/best_paper_award.html
O explicatie a teoriei enuntate de catre Nassim Haramein pe intelesul nostru:
Oare sa reprezinte aceasta descoperire o revolutie in domeniu? Oare vor aparea repercursiuni in explicarea si demonstrarea altor fenomene putin intelese de om?
