Joaca..

Viata e un joc. Stiu, poate e cam greu de acceptat dar asa e. Pentru ca e atat de simplu oameniilor le e greu sa creada, asta e paradoxul. Iar primul lucru care ti se spune cand vii din lume ( si nu cand vii pe lume ) e ca viata nu e nicidecum un joc. Acuma majoritatea au pierdut esenta jocului. Jocul nu e pentru ca sa ... puncte puncte am bani, independenta financiara, faima, casa, masini..nu vei fi niciodata fericit. Nu succesul te face fericit, ci fericirea te face de succes! Asta e cheia. Jocul e ca tu sa joci, nu pentru ceva anume, ci pentru ca iti place sa joci.Esti fericit ca joci jocul.Il joci din placere.

Tot ce vrei tu defapt e ca sa vezi emisiuni bune la televizor si eu stiu asta. Dar asta depinde de televizor? Daca ai o plasma super sa nu crezi ca nu vei vedea si emisiune naspa la tv. Sunt emisiuni bune si rele atat pe o plasma cat si pe un tv alb-negru vechi.
Asadar toata treaba e sa iti gasesti un teren de joaca, jucarii multe si parteneri de joaca cu care sa impartasesti bucuria jocului, nicidecum treaba nu e sa iti aduni cat mai multe jucarii.
Daca joci jocul ca sa ai, si nu iti place, sau fortezi crezand ca iti place, il joci degeaba. Hai sa descoperim bucuria jocului.
Sursa poza : Florin PhotoBlog

Vocea interioara

In aceasta mare a Sargaselor de inchipuire si inselatorie, cum pot spera eu sau oricine altcineva sa putem inota nestingheriti? Cu ce sa vedem, daca nu cu ochii? Cum pot scapa de propriile masti, cum imi pot sterge fardurile, cum pot ridica scutul otelit, inchide luminile studioului, amuti sunetele efectelor speciale si inchide camerele?...sa gasesc liniste intr-o discoteca, dragoste intr-un club de striptease? Sa citesc adevarul pe un promter tv, sa il vad trecand pe un ecran, sa il descopar pe ritmurile muzicii din mall-uri? Sa il vad in culori tipatoare la stiri, sa il aud in sunetele reale pe autostrada? Nu in vantul care a daramat muntii si dazradacinat stancile, nu in cutremur care a urmat si nici in vantul care s-a starnit dupa cutremur. Ci intr-o voce marunta. Nu in scrasnetul cauciucurilor, nici in cel al franelor, nici in urletele motoarelor de avioane si nici in suieratul sirenelor. Nu in plangerea tromboanelor, ritmul sacadat al tobelor sau in cantul vocilor de backround. Nu, doar in acea voce marunta - numai de-am putea-o auzi. - Malcom Muggeridge
Oare de ce nu auzim aceasta voce marunta, totusi cea mai puternica, cea care arata cine suntem noi cu adevarat? De ce nu putem sta goi, din punct de vedere sentimental, in fata altora?
Oare pentru ca Partidul te vrea tuns,roacăre?

Lovitura sub centura

Unde poate duce disperarea si goana dupa $.
Josnic!!
"Te-ai saturat sa stai intr-o locuinta mica? Sau sa te impiedici in fiecare zi de papucii si cratitele soacrei?
Daca vrei bani pentru casa ta mult visata, acum platesti o dobanda mica, fixa pana in 1 Ianuarie 2011, pentru creditul ipotecar in Euro. Sau poti sa nu iti iei credit de casa si sa stai in continuare cu socrii.
Tu alegi! Dar, grabeste-te : cu cat il iei mai repede cu atat beneficiezi mai mult de dobanda fixa!"

Mici momente universale...

Ce ar fi sa vorbim putin despre lucrurile pe care le avem in comun noi oamenii. Sa punctam cateva asemanari decat diferentele dintre noi. Pentru ca tot ce auzi in ziua de azi vorbeste despre diferentele dintre noi. Media, politica vorbeste despre lucruri care ne separe care ne fac diferiti unii fata de altii. Asa opereaza clasa de sus,elita in orice societate...incerca sa divizeze restul populatiei, mentin o oarecare lupta, frica, panica intre clasa de mijloc si clasa muncitoare intre timp ce ei fura toti banii. Simplu si functionabil. Orice diferente, despre asta vor vorbi : religie, etnie, nationalitate, venituri, educatie, statut social, sexualitate etc orice doar sa se mentina o oarecare stare de conflict. Dar cum ramane cu acele mici asemanari, acele mici lucruri care le avem in comun, mici momente universale..pe care le experimentam fiecare dintre noi.
Ti s-a intamplat vreodata sa stai in mijlocul camerei ... si sa nu stii ce cauti defapt acolo? Sau ajungi in birou si te intrebi "Ma, ce naiba am vrut sa fac in birou?"
Sau ti s-a intamplat ca toata ziua de miercuri ... sa crezi ca defapt e joi? Pe parcursul intregii zile?
Ai visat vreodata ca te urmareste cineva si vrei sa fugi de el si numa' nu poti? E aproape in spatele tau, dar talpa parca ti'e lipita de asfalt si nu poti scapa?
Sau ai visat vreodata ca esti urmarit si te-ai cocoţat pe undeva sa scapi de ei, apoi te arunci ( din pom, de la etaj, casa scarii etc. ) si in picaj simti o furnicatura puternica in tot corpul si cand sa faci POC ... te trezesti din somn?
Ai incercat vreodata sa ridici un geamantan care ti-ai inchipuit ca e greu ... dar defapt nu a fost?
Ai calatorit vreodata cu trenul mai multe ore zbîţa zbîţa ( 4,5,10 ore ) si cand ai coborat din el ... aveai senzatia ca inca mai esti pe tren? Apoi intr-una din statii te uiti pe geam, pe linia alaturata un alt tren, apoi careva porneste ... si nu stii defapt care dintre ele a pornit?
Ai urcat vreodata pe scari si cand ai vrut sa faci ultimul pas ai crezut ca mai e o scara? Sau la fel cand cobori? "Pot sa jur ca a mai fost o treapta."
Ti s-a intamplat vreodata, in timp ce faci pipi sa iti vina sa stranuti? E groaznic, pentru ca iti dai seama ca nu poti sa o faci.
vezi George Carlin

Raidul ucigas!

Aseara stateam la calculator, ca in fiecare seara dealtfel, citeam diferite bloguri. Muzica cu volum redus, jaluzele trase, usa de la camera inchisa, fereastra deschisa usor totusi sa intre putin aer. Veioza de pe masa de birou face putina lumina cat sa vad ce bat in tastatura. Cu ochii in calculator si cu gandul dus intr-o alta lume, la un moment dat ma trezesc ca stau si ma uit la un tantar picat chiar sub veioza. Se zbatea. Incerca sa isi ia zborul...zzz...zzz...apoi BUF! Pica inapoi. Mi-a captat atentia incat m-am aplecat putin sa vad mai bine ce se intampla. Tantarul incerca sa prinda viata dar nu putea. Era picat pe spate. Se arunca parca din aripi sa poata sa se puna pe picioare..in zadar. Se zvarcolea, apoi a inceput sa dea din picioare in stanga dreapta..incerca sa respire dar nu putea. Sleit de puteri cedeaza si ramane nemiscat timp de cateva secunde. Mai apoi o ultima zvacnire, o ultima miscare dupa care picioarele si le impreuneaza..si caput. Normal ca toate acesta se datoreaza faptului ca am bagat Raid-ul in priza pentru ca era plin de tantari. Printr-o simpla comparatie, m-am gandit mai apoi, oare si viata omului e la fel? Stiu si sunt pe deplin de acord ca in viata e bine sa te ghidezi "totul depinde de mine". Daca nu incepi sa gandesti asa nu ajungi sa fi responsabil pentru nimic in viata. Dar..oare exista si altceva, altcineva care te poate influenta,te poate tine la pamant? Te zbati, te ridici, pici apoi iar te ridici si iarasi pici,te ridici. Desi tantarului i-am aratat o lume buna la mine si i-am oferit conditii caldura,lumina becului etc. iar mai apoi Raidul la omorat. Desigur nu eu..ci Raidul.
Oare, noi oamenii, traim oarecum la fel? Traim intr-o "camera" de acest gen? S-ar putea sa fie si "sistemul" de vina? Se poate ca cineva sa fi pus Raidul in priza si pentru noi?
Oricum, "o masca de gaz" sa simtim si altfel e necesar.

Confirmarea!

Dupa ce a fost condamnat la munca silnica pe viata pentru o fapta pe care nu a comis-o, dus intr-o inchisoare in care brutalitatile si crima fac parte din portia zilnica de pedeapsa, prezent doar fizic pentru ca gandul era liber, "Sunt si o sa raman curajos. Am sa lupt in ciuda si impotriva tuturor.", purtand in el, in anus, un tub de aluminiu gros cat degetul mare unde isi tinea banii, "A intrat foarte bine,pana sus.Face parte din mine. E viata mea, libertatea pe care o port in mine" , evadand impreuna cu 2 tovarasi pe o barca de la ocna unde a fost dus, ajuns pe o insula cu leprosi, infruntand toate pericolele in larg apoi strivit de stanci ajunge in Curacao unde primeste prima confirmare! din exterior ca DA, nimic nu a fost in zadar, totul e cu un rost, cu credinta si cu adevarul in mana va reusi...sa isi castige libertatea, sub toate formele ei.
Confirmarea vine de la un preot pe care l-a intalnit pe insula Curacao.
" - Vezi tu, fiule, de n-ai fi avut de urcat aceasta Golgota, niciodata n-ai fi putut sa te inalti atat de sus si sa te apropii atat de tare de adevarul lui Dumnezeu. Am sa iti spun mai mult : oamenii,sistemele, angrenajele acestei infioratoare masini care te-au strivit, creaturile fundamental rele care te-au torturat in diferite chipuri si ti-au provocat neajunsuri, ti-au facut cel mai mare serviciu cu putinta. Au trezit in tine o noua faptura, mai presus de prima, iar azi, daca ai simtul onoarei, al bunatatii, al milei, si energia necesara ca sa invingi toate obstacolele si sa devii o fiinta superioara, le-o datorezi lor. Acele ganduri de razbunare, de a-l pedepsi pe fiecare dupa raul pe care ti l-au facut, nu pot rodi intr-un om ca tine.
Tu trebuie sa fi un salvator al oamenilor, iar nu sa traiesti pentru a face rau, chiar daca ai avea convingerea ca ar fi indreptatit. Dumnezeu a fost marinimos cu tine spunandu-ti : Ajuta-te si te voi ajuta! . Si a facut-o pe deplin, ingaduindu-ti sa salvezi chiar si pe altii. Indeosebi, nu crede ca toate acele pacate pe care le-ai faptuit ar fi atat de grave. Exista o sumedenie de oameni cu inalta pozitie sociala care s-au facut vinovati de fapte mult mai grave decat ale tale. Numai ca ei nu au avut prilejul, in pedeapsa aplicata de justitia oamenilor, sa se inalte precum ai facut tu.
- Multumesc, parinte. Mi-ai facut un bine urias, pentru toata viata. N-am sa-l uit niciodata.
- Vei pleca mai departe, fiule, si vei avea de infruntat noi primejdii."

Papillon - Henry Carriere

Omul potrivit

Scrisoare catre Garcia!
Cand a izbucnit razboiul intre Spania si Statele Unite, s-a poruncit ca imediat sa se stabileasca o legatura cu conducatorul celor care au pornit revolta.Garcia.., era undeva in muntii din Cuba, nimeni nu stia exact unde. Posta sau telegraful nu ajungeau la el. Presedintele McKinley trebuia sa obtina un acord de cooperare cu el si inca rapid. Ce e de facut? Atunci cineva ii spune : Este aici un tip pe nume Rowan! Daca cineva...,atunci EL...il va gasi pe Garcia! L-au adus pe Rowan, i-au dat scrisoarea sa o duca lui Garcia.
Ca acest tip..pe nume Rowan..cum a luat scrisoarea, cum a ascuns-o intr-o sticla cu vin,cum si-a cusut-o in haina deasupra inimii, cum a pornit cu o barca si peste 4 zile in miez de noapte a ajuns in Cuba, cum a ajuns in cealalta jumatate a insulei dupa 3 saptamani de mers pe jos intr-o tara inamica si mai apoi cum i-a inmanat scrisoarea lui Garcia....sunt lucruri pe care nu le detaliem acum. Esenta este..Presedintele McKinley i-a inmanat o scrisoare lui Rowan pentru Garcia. Acesta nu a intrebat Da cum voi ajunge eu la Garcia?! , ci a luat scrisoarea si a plecat.
Probabil de asta e nevoie in randul tineretului din ziua de azi..de multi Rowan, nu de mai multe carti de specializare prin scoli, tot felul de instructiuni si baliverne...au nevoie de intaritor de coloana vertebrala, care sa ii ajute in viata sa duca la bun sfarsit o misiune data, sa actioneze rapid si hotarat, sa isi canalizeze toate puterile pentru atingerea scopului lor.
In schimb,ce vezi in jurul tau?! Dezinteres total, ajutor din scarba, neatentie, munca facuta cu sila, pasivitate, apatie. Asta e norma generala in randul oamenilor.
Cum se intampla defapt?! Ii spui unui angajat,subaltern de al tau sa iti faca un mic eseu despre Correggio dintr-un lexicon ceva..."Desigur!" asta iti va spune? Jur ca nu. Mai degraba.."Sefu!? Da cine ii asta Correggio? In care lexicon sa caut? O murit tipu? Nu despre Lincoln ati vrut sa ziceti? Nu Eugen ar trebui sa se ocupe de asta? Mai exact ce vreti sa stiti? Pentru asta m-ati angajat?". Dupa ce ii raspunzi la intrebari, merge ia un coleg cu el sa il ajute si dupa o vreme vine inapoi si iti spune : "In lexicon nu exista nici un tip cu asemenea nume!"

1 Mai - Lacul Firiza