In aceasta mare a Sargaselor de inchipuire si inselatorie, cum pot spera eu sau oricine altcineva sa putem inota nestingheriti? Cu ce sa vedem, daca nu cu ochii? Cum pot scapa de propriile masti, cum imi pot sterge fardurile, cum pot ridica scutul otelit, inchide luminile studioului, amuti sunetele efectelor speciale si inchide camerele?...sa gasesc liniste intr-o discoteca, dragoste intr-un club de striptease? Sa citesc adevarul pe un promter tv, sa il vad trecand pe un ecran, sa il descopar pe ritmurile muzicii din mall-uri? Sa il vad in culori tipatoare la stiri, sa il aud in sunetele reale pe autostrada? Nu in vantul care a daramat muntii si dazradacinat stancile, nu in cutremur care a urmat si nici in vantul care s-a starnit dupa cutremur. Ci intr-o voce marunta. Nu in scrasnetul cauciucurilor, nici in cel al franelor, nici in urletele motoarelor de avioane si nici in suieratul sirenelor. Nu in plangerea tromboanelor, ritmul sacadat al tobelor sau in cantul vocilor de backround. Nu, doar in acea voce marunta - numai de-am putea-o auzi. - Malcom MuggeridgeOare de ce nu auzim aceasta voce marunta, totusi cea mai puternica, cea care arata cine suntem noi cu adevarat? De ce nu putem sta goi, din punct de vedere sentimental, in fata altora?
Oare pentru ca Partidul te vrea tuns,roacăre?
9 comentarii:
Deci eu sper ca nu te iei de PSD in postarea asta. In puii mei.
Pentru că este un exercițiu dureros. Pentru că autoflagelarea aparţine martirilor, iar martirii...cum sfârșesc martirii?
Pentru mine această ipostază e un test. Dacă a mai rămas ceva din mine.Din când în când.
Raluca, intr-adevar poate fi un exercitiu dureros.Totusi, nu e mai dureros daca nu o fac? Ar putea fi un "dublu-pacat"? odata fata de mine-pt ca nu mi-am ascultat instinctul,vocea interioara-iar apoi fata de cei din jur.
Sau calea de mijloc ar fi solutia?
Mugur, daca intinzi coarda de la chitara prea mult se va rupe..iar daca o lasi prea moale nu mai suna bine. cam asta ar fi concluzia?
Satmareanu, ce ii ala PSD? :)
Nu îmi place calea de mijloc. Nu îmi place cenuşiul. Până acum am reuşit să suport fie albul, fie negrul. Când nu voi mai putea...cenuşiu să fie!
E atat de important sa ascult vocile interioare... un fel de intuitie sau chiar mai mult (pentru cie crede)-pot fi ingeri.
Am fost la o discutie pe aceasta tema si am inteles si am inceput sa cred ca, vocile pe care le auzim de multe ori... vin de undeva, de acolo de unde trebuie.
Raluca, avem si verde si roz pe paleta de culori, doar pune pensula pe culoare..si deseneaza :)
doareu, vocea vine exact de acolo..de unde trebuie sa vina,de la sursa,acel loc unde totul este pur si luminat.
Trimiteți un comentariu